Situaţii anxioase, gânduri anxioase

Ne putem confrunta cu gânduri anxioase atunci când situaţia de viaţă pune o presiune asupra noastră, la care răspundem prin nelinişte „Mâine am examen…”. Astfel de gânduri sunt deseori ţinute sub control, respectiv teama de examinare va fi dublată de curajul expunerii la situaţia respectivă, cu asumarea rezultatului, indiferent de natura lui. Poate fi chiar o doză de stres care încurajează performanţa (Legea Yerkes–Dodson).

Desigur, cu cât suntem mai pregătiţi, cu atât devine mai predictibil rezultatul. Uneori însă, chiar şi pregătiţi fiind ne putem subevalua, iar anxietatea poate avea o manifestare mai intensă.

Asemănător în ziua nunţii, presiunea pe care o resimţim ca lucrurile să decurgă conform planurilor sau aşteptărilor noastre, ne poate adăuga anxietate. La fel şi naşterea unui copil sau schimbarea locului de muncă ori a oraşului în care locuim.

Observarea gândurilor anxioase

De regulă, noile începuturi aduc şi anxietate pornită din necunoscut (lipsa informaţiilor suficiente şi a experienţei în situaţia respectivă). Dar astfel de situaţii se reglează în momentul în care alegem să trecem prin ele, să ne confruntăm cu ceea ce ne provoacă anxietate, observând, deseori, că situaţia în sine nu a fost pe cât de dificilă ne-am imaginat-o anterior.

Ca un exerciţiu, putem da o notă de la 0 la 10 unei situaţii viitoare care ne provoacă gânduri anxioase. Ulterior trecerii prin situaţie, putem să o notăm tot de la 0 la 10 în privinţa anxietăţii/dificultăţii resimţite. Este un mod de a ne demonstra singuri că anticipările noastre care tind să fie catastrofale, sunt de multe ori exagerate.

 

De la gânduri anxioase la anxietate generalizată

 
Vorbim despre anxietate generalizată atunci când trăim într-o nelinişte continuă, exagerată, incontrolabilă şi neîntemeiată. Dacă în primul caz situaţia cu care urma să ne confruntăm ne provoca gânduri anxioase, în acest caz generăm gânduri anxioase cu privire la o multitudine de scenarii posibile care vizează, de cele mai multe ori: familia, profesia, banii şi sănătatea.
 

Un prim mesaj util este: „Chiar dacă orice este posibil, nu înseamnă că este şi probabil.”

 
„Ajunsesem să îmi terorizez copiii, cu cele mai bune intenţii faţă de sănătatea şi bunăstarea lor. Voiam să îi ştiu în siguranţă, dar mai aveam puţin şi îi izolam într-un glob de sticlă, sub permanenta mea supraveghere. Am un băiat de 13 ani şi o fată de 17. Dacă plecau la şcoală singuri, le spuneam să mă sune sau să dea mesaj când ajung. La fel în pauze, să mă anunţe că sunt bine. La fel când porneau spre casă, ca să pot estima timpul până ajung şi intervin dacă apare vreo întârziere.
 
Îmi era constant teamă să nu li se întâmple ceva rău. Când am ajuns să fac o criză de nervi că fiica mea a rămas la poveşti în curtea şcolii cu câteva colege şi avea telefonul rămas pe modul silenţios de la ore… am ştiut că am nevoie de ajutor şi am început psihoterapia,” povesteşte Carmen, o mamă în vârstă de 44 de ani din Bucureşti.
 
„Dar dacă…”
 
Oamenii ajung deseori târziu la terapie, când anxietatea s-a extins asupra mai multor paliere ale vieţii lor şi le afectează calitatea vieţii şi a relaţiilor cu cei din jur. În tulburarea de anxietate generalizată ne alimentăm cu frământări axate pe trecut şi nelinişti privind viitorul, încercând să identificăm potenţiale pericole şi să construim multiple soluţii pentru situaţii posibile.
 
Practic nu ne mai permitem să ne relaxăm, suntem mereu vigilenţi. Asumarea de riscuri este complet eliminată, la fel şi spontaneitatea. De cele mai multe ori, îngrijorarea apare formulată prin construcţia „dar dacă…”, iar aici este recomandat să ne spunem că după „dacă” nu mai urmează nimic. Nimic altceva decât o construcţie a gândurilor noastre. (Sursa: www.adevarul.ro).